Ultimele cuvinte

- Stai cu mine!

- Trebuie sa plec.

- Acum?

- Da…

- De ce?

- Pentru ca apoi va fii prea tarziu.

- Prea tarziu pentru ce?

- Pentru noi. Pentru tine.

- Eu sunt bine. Pentru ca tu esti aici.

- Daca nu plec acum nu o sa mai poti sa mai visezi.

- Dar eu vreau sa visez cu tine. Vreau sa visam impreuna.

- O sa-ti ucid visele. Pentru ca tot asa sunt eu, omor fara sa vreau lucrurile la care tin.

- Atunci… sunt gata sa mor.

- Nu esti. Nu vei fii niciodata. Tu iubesti prea mult lumina. Nu vezi ca sunt facut din intuneric?

- Atunci intunericul tau va fii lumina mea.

- Nu mai e timp…

- Intotdeauna va fi timp

- Pentru mine numai e… sufletul meu e prins in realitate. Trebuie sa ma intorc acolo sus.

- Ce e acolo sus?

- Lumea mea.

- Cum e lumea ta?

- Lumea mea… e o lume din petale de trandafiri negrii, o lume unde lumea nu spera. E lumea culorilor mormantale si a obrajilor arsi de lacrimi.

- Dar tu nu esti asa…Tu esti… ca mine!

- Nu, nu sunt. Sunt diferit doar cu tine. Pentru ca tu m-ai schimbat. Defapt, sunt doar un inger cazut in noroiul vietii.

- Credeam ca ma iubesti.

- Mai mult decat orice. Dar nu vreau sa-ti rapasc viata. Eu sunt prea real pentru tine.

- O sa pleci?

- Da.

- Acum?

- Da.

- Mai stai cu mine…macar un minut. Atat iti cer.

- Nu pot!

- Haide…haide sa oprim timpul in loc. Sa-l lasam sa curga doar pentru noi.

- Timpul nu este de partea noastra, timpul ne uraste pentru ca nu suntem nemuritori. Timpul e plin de pacate.

- Ia-ma cu tine!

- Locul tau e aici. Departe de tot ceea ce sunt eu

- Chiar nu vezi? Fara tine nu sunt nimic. Trebuia sa-mi spui de la inceput.

- Stiu. Dar n-am avut curaj. Credeam ca o sa te pierd.

- Nu o sa ma pierzi niciodata.

- Si acum…ce o sa faci fara mine?

- O sa mor incet in fiecare zi. Amintirea ta o sa fie ca un drog veninos de care sunt dependenta, dar care stiu ca ma va ucide.

- O sa-ti fie bine.

- Te iubesc!

- Gresesti. Nu e bine sa iubesti pe cineva ca mine.

- Pleci acum?

- Da. Pana nu e prea tarziu.

- Adio!

- Nu spune adio!

- De ce?

- Pentru ca voi fii mereu alaturi de tine! O sa te veghez de acolo de sus…

- Ma doare mai putin daca spun adio…

Si apoi ingerul pleca…

­­­­­­­­­­­______________________________________

"Suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat tinandu-ne unii pe altii de mana."

No-name flowers

No freedom.

Profile.

Struguri
2 colours. 1 soul.

In the shadow

Verde!

Contraste

Albinuta asta are gene de fotomodel.

Pentru ca a stat la toate pozele:)))

Pozele sunt facute la mare si la tara, la bunici.

Monolog :-<

Cautandu-ma pe mine,am gasit adanc ascunsa in sufletul meu o petala de viata. Prima data nu am inteles ce sa fac cu ea. Credeam ca viata este o notiune relativa pe care eu nu o pot intelege si de al carei sens nu ma pot bucura. Eram pierduta in atata certitudine, nu puteam vedea de atata lumina, nu puteam rosti atatea cuvinte. Ma intrebam in fiecare zi ce rost are viata atat timp cat inima ta e moarta, cand sufletul tau este inchis intr-o cutie plina de venin din care nu poate scapa. Ma intrebam ce rost are sa traiesti intr-o lume care nu poate asculta simfonia universului din fiecare adiere de vant, care nu poate vedea dincolo de Soare, o lume care se pierde in aparente incercand sa cauta esenta lucrurilor.

Credeam ce nemurirea aduce doar nefericire si ca eternitate este o piedica impotriva implinirii absolute. Eram oarba, caci nu vedeam bucuria grei ai vinei, nu vedeam dragostea ce incerca sa-si faca loc in viata mea. Nu stiam ca dicolo de cortina de vise apasatoare pe care o purtam pe cu mine zi de zi, era un inger numit `iertare` ce imi putea da inapoi toate lacrimile pierdute, toate sperantele spulberate in van, toate vorbele nespuse si toata iubirea neimpartasita.

Iar apoi am vazut cum petala de viata mi se topeste in mana si am inteles. Am inteles ca sensul existentei noastre nu este sa cauti comori in necunoscut, ci sa gasesti implinirea in lucrurile marunte, am inteles ca adevarata putere sa gaseste decat in noi, ca lumea este deformata doar in ochii celui ce a uitat se simta si sa creada. Am inteles ca trebuie sa salvez viata ramasa in mine, pentru a ma salva pe mine insami. Caci am lasat iubirea, speranta si credinta sa imi vindece ranile ce sangerau tacere si confuzie, am lasat amintirea sa imi dea taria sa infrunt trecutul, am lasat timplul sa imi impletesca parul in razele Lunii, pentru a uita de melancolia zilei de ieri.

Si apoi am transformat petala in seminte si le-am plantat in univers. Viata a prins radacini, ca sa ramana statornica pamantului, si si-a inaltat aripile ca sa zboare spre infinit. Iar visele mele s-au tranformat din noroi in trandafiri puternici si imbatatori, pe care nimeni vreodata nu ii va mai pute fura din gradina lumii mele.

Teatrul "Tony Bulandra "a fost desfiintat

Da, din pacate e adevarat. Ieri(21 august), primarul Targovistei, Boriga (care a fost votat de majoritatea targovistenilor), impreuna cu Consiliul Judetean(probabil o adunatura de babe senile si mosi impotenti) au hotarat ca teatrul (practic singurul loc de cultura din Targoviste) impreuna cu Off-Stage-ul si Filarmonica vor fii desfiintate. De ce? Interese politice ,evident.


Imi e atat de scarba sa traiesc intr-o tara in care cultura e politizata, in care oamenii de valoare sunt tratati ca niste carpe, in care nu se pune pret decat pe bani si silicoane. Teatrul "Tony Bulandra" ramasese refugiu cultural din oras. In timp ce in Targoviste apar saptamanal cred baruri si magazine de pitzipoance, municipiul nu are nici macar un cinematograf de doamne-ajuta. Dureros pentru unii, neimportant pentru altii (inclusiv pt domnul primar).


Ma intreb, in dezgustul pe care il simt acum, cum ar putea un contabil cu putine sinapse dar care este membru in partidul care trebuie, sa hotarasca cheltuielile unor actori care la viata lor au citit ceva mai mult decat subtitrarile de la "Lacrimi de iubire" sau "Inima de tigan"? Eu ma duc la Tony Bulandra des si sincer, este incredibil cum a putut sa evolueze acest teatru in 5 ani. Sunt absolut sigura ca pe majoritatea celor care vor citi acest articol nu-i intereseaza, fiind mai important cum sa faca sa prinda GSP TV (chestia asta tinde sa devina problema nationala, pe bune), dar mie chiar imi pasa, pentru ca stiu ce piese de calitate s-au pus in scena acolo, pentru ca trupa noastra de teatru (Vissi D`Arte- trupa de teatru a C.N Iebachita Vacarescu) isi tinea spectacolele acolo, pentru ca stiu ce munca este in spatele festivalului Babel (credeti-ma, nu e usor sa imparti 10 000 de fluturai prin oras la 30 de grade, imbracat in costume de pitic), pentru ca imi place teatrul (si nu sunt singura) si simt de parca mi-a furat cineva ceva la care tineam foarte mult.


Mai jos sunt linkurile unor articole din Jurnalul National, legate de acesta tema.

http://www.jurnalul.ro/articole/132032/teatrul-tony-bulandra-desfiintat
http://www.jurnalul.ro/articole/131940/artistii-picheteaza-primaria-din-tirgoviste


Pentru a semna petitia online impotriva desfiintarii teatrului intrati aici.



Concluzie?

MI-E SCARBA!

De dimineata destinul mi-a batut la usa:>

De dimineaţã destinul mi- a batut la uşã. Oh, crud destin, care nu ai aflat inca de existenta soneriei si care intotdeauna ma scoli din somn, de ce esti tu asa de crud si de viclean? De ce mereu te joci cu firele vietii mele asemenea unui papusar beat?

Odata destinul mi-a spus ca imi pregateste o surpriza. Am fost emotionata. Atat de emotionata incat am confundat servetelele cu draperiile noi si scumpe ale mamei cand am vrut sa-mi sterg lacrimile de bucurie. Si a doua zi a venit surpriza. O nota de telefon de 2 milioane si o bataie buna de la mama. Halal surpriza, destinule.

O prietena mi-a spus ca persoanele care fac genul asta de glume au avut o copliarie nefericita... Ce copilarie ar putea avea un destin? Pot sa jur ca nu a fost la scoala, nu a stiut niciodata cum e sa pierzi noptile incercand in zadar sa intelegi ce inseamna teoria reletivitatii, ca nu i-a spus nimeni niciodata ca unui om putin cam aiurit i-a cazut un mar in cap si ca astfel a rezultat cea mai aberanta lege posibila, ca nu a incercat niciodata sa faca ceva de manacare si sa se opreasca gezele exact cand erai pe terminate, ca nu s-a impiedicat niciodata de o creanga si nici nu a cazut in cea mai adanca groapa din oras!

Asa ca domnule destin, as fi foarte curioasa sa stiu cu ce drept te joci tu cu viata mea? Tu, un ingrat lipsit de inima si de creier, care nu stie decat sa isi bata joc de umila existenta a unor oameni care se lupta zilnic cu amara viata! Si stii ce iti doresc, destin nemilos? Stii ce? Iti doresc ca in timp ce tu incerci sa furi bateriile ceasului meu desteptator ca sa nu mai pot ajunge la timp la liceu, sa-ti cada in cap un ghiveci, sau cel putin sa te impiedici de pragul meu rupt de 3 ani pe care tata nici acum nu s-a invrednicit sa-l repare! Asta iti doresc domnule destin! Si inca ceva: cand o sa-ti pice un mar in cap, te rog din suflet sa nu te apuci si tu sa scrii nu stiu ce teorie, pentru ca atunci cu siguranta eu, dragul meu destin, am sa ma omor!

Apã mineralã

Apã mineralã

De dimineaţã

Pe strada

Am vazut o petalã de lalea

Cãutând

Pe asfalt

Infinitul.

Apoi

A cãzut în noroi

Un noroi ud si fãrã culoare

Şi s-a ridicat la cer

Pe nori

De apã mineralã

Era

Cea mai ciudatã

Apã mineralã pe care

O vãzusem.

Plângea.

Si se îneca în lacrimi

Fiindca nu va reuşi sã gãseascã

Niciodata

Bucuria

Din ochii unui copil.

Caci ea e doar

O apã mineralã

Fãrã oxigen

Care

Nu ştie sã înnoate

În marea

De sentimente

Acide

A lumii.

Oh. I wish i was a punk-rocker[varianta emo]

I wish I was an emo kid...

Oh I wish I was an emo kid

With badges in my hair…

From 2005 to 2009

Suicide was in the air

I found out too late

That the blade was on my chair

Oh I wish I was an emo kid

With badges in my hair…

.................................................................

am scris chestia asta acum mult timp, dupa ce venisem de la repetitii si mancam...guess what?...BRANZA:))=))[stim noi:-j...adik aia de la E:))]