Campanie: Tu de ce nu ma vezi?

Tagline-ul campaniei suna cam asa: Eram un motociclist. Dar tu nu m-ai vazut.
Clipul este realist si emotionant.
Si chiar trasmite.
Mi se pare educativ sa-l urmariti. Va ia mai putin de 3 minute.


Daca am invata sa vedem si prin ochii altora, ci totii am suferi mai putin.

Cronologie

Ea: De ce nu vorbesti niciodata despre tine?
El: Nu am nimic bun sa-ti spun.
Ea: Nu cred.
El: Ai face bine sa crezi!
Ea: Spune-mi decat un singur lucrul Este ultimul lucru care te intreb. Promit
El: Ce vrei sa aflii?
Ea: Cine e EL?
El: Care El?
Ea: Baiatul din fotografia alb-negru de pe birou.
El: Aa...despre el era vorba. El e...un vechi prieten.
Ea: Si...?Spune-mi mai multe.
El: Ai avut dreptul la o singura intrebare.



Cu 20 de ani in urma

Intr-o noapte tarzie de decembrie, doi prieteni se desparteau la o intersectie. Ningea.
Unul dintre ei o lua pe o alee pustie si ingusta.
Celalalt o lua pe linia de tramvai pentru a traversa strada.
Un scartait de roti ruginite si un strigat ascutit de durere fransera linistea aproape palpabila a noptii de cristal. Zapada se colora rapid in rosu intens.
Apoi...nu a ramas decat tacerea.


______________________

Intelegeti ce vreti.

______________________

P.S
Am scris asta pentru ca mi s-a spus ca am cam somat pe blog.
Si pentru ca azi am avut inspiratie.

13 lucruri care ma inspaimanta[leapsa pe blog]

Am primit leaspa de la Miruna, asa ca ma conformez si eu:))

So, 13 lucruri care ma inspaimanta:

1. Manelele si manelistii-ma inspaimanta si ma scrabesc, mai ales ca vad aceste specimene zilnic x(.
2. Lifturile-am claustrofobie. Nu vreti sa mergeti cu mine intr-un lift, believe me.
3. Pisicile:)). Serios, mi-e frica rau de ele >:P
4. Profa de antreprenoriale :. Fara cuvinte.
5. Disparitie brioselor din lume-as muri fara briosicile de la Mc.
6. Catifeaua si algocalminul-am alergie.
7. Sa mi se strice calcul...: Am cosmaruri legate de chestia asta.
8. Verdele si rozul!!! Le urasc x(!!!
9. Boala! Crunt...
10. Moartea... si mai crunt
11. Sa raman fara rezerva mea de nectarine :))
12. Sa imi spuna unii prosti ca sunt emo! Fuck off, nu sunt emo! Si nici nu o sa fiu.
13. Sfarsitul lumii- chiar daca a mai venit de vreo 4 ori pana acum cica vine iar in octombrie si in 2012. So watch out!

Leapsa mai departe la Raluca.

Take care!

Copilul cu tenisii rupti

Aseara, m-am intalnit cu copilul cu tenisii rupti.
Purta o haina veche patata cu amintiri.
Era singur pe o strada pustie
Si astapta toamna sa ii trimita fruzele in zbor.
Copilul asta avea doi ochi albastrii
In care marea isi spargea valurile
Si ii inunda cu spuma.
Gene ii erau pline de alge albe
Si transparente
Care priveau mereu catre cer.
m-a surprins fata lui rotunda
inconjurata de o perdea de flori
ude
Injectate cu cerneala.
Avea un par negru in care puteai vedea
Sufletul noptii.


Copilul cu tenisii rupti era fericit.
Pentru ca el putea visa.
Pentru ca el avea curajul sa spere.
Pentru ca tenisii lui
Il puteau duce pana la cer
Unde statea de vorba cu Soarele.
Era fericit
Pentru ca nu era ca noi
Muritori prinsi pe o scena de regrete
Si sacrificii.
El nu traieste din amintiri.
El se hraneste cu muzica ingerilor
Si isi duce viata intr-o lume
Fara implanturi de bucurie.


Copilul cu tenisii rupti
E ceea
Ce fiecare dintre noi
Am vrea sa fim.

Vatra Dornei

Pozele sunt decat modificate de mine, tata le-a facut cand a fost la un curs la Vatra Dornei.
Dar imi plac mult. :P

Ultimele cuvinte

- Stai cu mine!

- Trebuie sa plec.

- Acum?

- Da…

- De ce?

- Pentru ca apoi va fii prea tarziu.

- Prea tarziu pentru ce?

- Pentru noi. Pentru tine.

- Eu sunt bine. Pentru ca tu esti aici.

- Daca nu plec acum nu o sa mai poti sa mai visezi.

- Dar eu vreau sa visez cu tine. Vreau sa visam impreuna.

- O sa-ti ucid visele. Pentru ca tot asa sunt eu, omor fara sa vreau lucrurile la care tin.

- Atunci… sunt gata sa mor.

- Nu esti. Nu vei fii niciodata. Tu iubesti prea mult lumina. Nu vezi ca sunt facut din intuneric?

- Atunci intunericul tau va fii lumina mea.

- Nu mai e timp…

- Intotdeauna va fi timp

- Pentru mine numai e… sufletul meu e prins in realitate. Trebuie sa ma intorc acolo sus.

- Ce e acolo sus?

- Lumea mea.

- Cum e lumea ta?

- Lumea mea… e o lume din petale de trandafiri negrii, o lume unde lumea nu spera. E lumea culorilor mormantale si a obrajilor arsi de lacrimi.

- Dar tu nu esti asa…Tu esti… ca mine!

- Nu, nu sunt. Sunt diferit doar cu tine. Pentru ca tu m-ai schimbat. Defapt, sunt doar un inger cazut in noroiul vietii.

- Credeam ca ma iubesti.

- Mai mult decat orice. Dar nu vreau sa-ti rapasc viata. Eu sunt prea real pentru tine.

- O sa pleci?

- Da.

- Acum?

- Da.

- Mai stai cu mine…macar un minut. Atat iti cer.

- Nu pot!

- Haide…haide sa oprim timpul in loc. Sa-l lasam sa curga doar pentru noi.

- Timpul nu este de partea noastra, timpul ne uraste pentru ca nu suntem nemuritori. Timpul e plin de pacate.

- Ia-ma cu tine!

- Locul tau e aici. Departe de tot ceea ce sunt eu

- Chiar nu vezi? Fara tine nu sunt nimic. Trebuia sa-mi spui de la inceput.

- Stiu. Dar n-am avut curaj. Credeam ca o sa te pierd.

- Nu o sa ma pierzi niciodata.

- Si acum…ce o sa faci fara mine?

- O sa mor incet in fiecare zi. Amintirea ta o sa fie ca un drog veninos de care sunt dependenta, dar care stiu ca ma va ucide.

- O sa-ti fie bine.

- Te iubesc!

- Gresesti. Nu e bine sa iubesti pe cineva ca mine.

- Pleci acum?

- Da. Pana nu e prea tarziu.

- Adio!

- Nu spune adio!

- De ce?

- Pentru ca voi fii mereu alaturi de tine! O sa te veghez de acolo de sus…

- Ma doare mai putin daca spun adio…

Si apoi ingerul pleca…

­­­­­­­­­­­______________________________________

"Suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat tinandu-ne unii pe altii de mana."

No-name flowers

No freedom.

Profile.

Struguri
2 colours. 1 soul.

In the shadow

Verde!

Contraste

Albinuta asta are gene de fotomodel.

Pentru ca a stat la toate pozele:)))

Pozele sunt facute la mare si la tara, la bunici.

Monolog :-<

Cautandu-ma pe mine,am gasit adanc ascunsa in sufletul meu o petala de viata. Prima data nu am inteles ce sa fac cu ea. Credeam ca viata este o notiune relativa pe care eu nu o pot intelege si de al carei sens nu ma pot bucura. Eram pierduta in atata certitudine, nu puteam vedea de atata lumina, nu puteam rosti atatea cuvinte. Ma intrebam in fiecare zi ce rost are viata atat timp cat inima ta e moarta, cand sufletul tau este inchis intr-o cutie plina de venin din care nu poate scapa. Ma intrebam ce rost are sa traiesti intr-o lume care nu poate asculta simfonia universului din fiecare adiere de vant, care nu poate vedea dincolo de Soare, o lume care se pierde in aparente incercand sa cauta esenta lucrurilor.

Credeam ce nemurirea aduce doar nefericire si ca eternitate este o piedica impotriva implinirii absolute. Eram oarba, caci nu vedeam bucuria grei ai vinei, nu vedeam dragostea ce incerca sa-si faca loc in viata mea. Nu stiam ca dicolo de cortina de vise apasatoare pe care o purtam pe cu mine zi de zi, era un inger numit `iertare` ce imi putea da inapoi toate lacrimile pierdute, toate sperantele spulberate in van, toate vorbele nespuse si toata iubirea neimpartasita.

Iar apoi am vazut cum petala de viata mi se topeste in mana si am inteles. Am inteles ca sensul existentei noastre nu este sa cauti comori in necunoscut, ci sa gasesti implinirea in lucrurile marunte, am inteles ca adevarata putere sa gaseste decat in noi, ca lumea este deformata doar in ochii celui ce a uitat se simta si sa creada. Am inteles ca trebuie sa salvez viata ramasa in mine, pentru a ma salva pe mine insami. Caci am lasat iubirea, speranta si credinta sa imi vindece ranile ce sangerau tacere si confuzie, am lasat amintirea sa imi dea taria sa infrunt trecutul, am lasat timplul sa imi impletesca parul in razele Lunii, pentru a uita de melancolia zilei de ieri.

Si apoi am transformat petala in seminte si le-am plantat in univers. Viata a prins radacini, ca sa ramana statornica pamantului, si si-a inaltat aripile ca sa zboare spre infinit. Iar visele mele s-au tranformat din noroi in trandafiri puternici si imbatatori, pe care nimeni vreodata nu ii va mai pute fura din gradina lumii mele.

Teatrul "Tony Bulandra "a fost desfiintat

Da, din pacate e adevarat. Ieri(21 august), primarul Targovistei, Boriga (care a fost votat de majoritatea targovistenilor), impreuna cu Consiliul Judetean(probabil o adunatura de babe senile si mosi impotenti) au hotarat ca teatrul (practic singurul loc de cultura din Targoviste) impreuna cu Off-Stage-ul si Filarmonica vor fii desfiintate. De ce? Interese politice ,evident.


Imi e atat de scarba sa traiesc intr-o tara in care cultura e politizata, in care oamenii de valoare sunt tratati ca niste carpe, in care nu se pune pret decat pe bani si silicoane. Teatrul "Tony Bulandra" ramasese refugiu cultural din oras. In timp ce in Targoviste apar saptamanal cred baruri si magazine de pitzipoance, municipiul nu are nici macar un cinematograf de doamne-ajuta. Dureros pentru unii, neimportant pentru altii (inclusiv pt domnul primar).


Ma intreb, in dezgustul pe care il simt acum, cum ar putea un contabil cu putine sinapse dar care este membru in partidul care trebuie, sa hotarasca cheltuielile unor actori care la viata lor au citit ceva mai mult decat subtitrarile de la "Lacrimi de iubire" sau "Inima de tigan"? Eu ma duc la Tony Bulandra des si sincer, este incredibil cum a putut sa evolueze acest teatru in 5 ani. Sunt absolut sigura ca pe majoritatea celor care vor citi acest articol nu-i intereseaza, fiind mai important cum sa faca sa prinda GSP TV (chestia asta tinde sa devina problema nationala, pe bune), dar mie chiar imi pasa, pentru ca stiu ce piese de calitate s-au pus in scena acolo, pentru ca trupa noastra de teatru (Vissi D`Arte- trupa de teatru a C.N Iebachita Vacarescu) isi tinea spectacolele acolo, pentru ca stiu ce munca este in spatele festivalului Babel (credeti-ma, nu e usor sa imparti 10 000 de fluturai prin oras la 30 de grade, imbracat in costume de pitic), pentru ca imi place teatrul (si nu sunt singura) si simt de parca mi-a furat cineva ceva la care tineam foarte mult.


Mai jos sunt linkurile unor articole din Jurnalul National, legate de acesta tema.

http://www.jurnalul.ro/articole/132032/teatrul-tony-bulandra-desfiintat
http://www.jurnalul.ro/articole/131940/artistii-picheteaza-primaria-din-tirgoviste


Pentru a semna petitia online impotriva desfiintarii teatrului intrati aici.



Concluzie?

MI-E SCARBA!

De dimineata destinul mi-a batut la usa:>

De dimineaţã destinul mi- a batut la uşã. Oh, crud destin, care nu ai aflat inca de existenta soneriei si care intotdeauna ma scoli din somn, de ce esti tu asa de crud si de viclean? De ce mereu te joci cu firele vietii mele asemenea unui papusar beat?

Odata destinul mi-a spus ca imi pregateste o surpriza. Am fost emotionata. Atat de emotionata incat am confundat servetelele cu draperiile noi si scumpe ale mamei cand am vrut sa-mi sterg lacrimile de bucurie. Si a doua zi a venit surpriza. O nota de telefon de 2 milioane si o bataie buna de la mama. Halal surpriza, destinule.

O prietena mi-a spus ca persoanele care fac genul asta de glume au avut o copliarie nefericita... Ce copilarie ar putea avea un destin? Pot sa jur ca nu a fost la scoala, nu a stiut niciodata cum e sa pierzi noptile incercand in zadar sa intelegi ce inseamna teoria reletivitatii, ca nu i-a spus nimeni niciodata ca unui om putin cam aiurit i-a cazut un mar in cap si ca astfel a rezultat cea mai aberanta lege posibila, ca nu a incercat niciodata sa faca ceva de manacare si sa se opreasca gezele exact cand erai pe terminate, ca nu s-a impiedicat niciodata de o creanga si nici nu a cazut in cea mai adanca groapa din oras!

Asa ca domnule destin, as fi foarte curioasa sa stiu cu ce drept te joci tu cu viata mea? Tu, un ingrat lipsit de inima si de creier, care nu stie decat sa isi bata joc de umila existenta a unor oameni care se lupta zilnic cu amara viata! Si stii ce iti doresc, destin nemilos? Stii ce? Iti doresc ca in timp ce tu incerci sa furi bateriile ceasului meu desteptator ca sa nu mai pot ajunge la timp la liceu, sa-ti cada in cap un ghiveci, sau cel putin sa te impiedici de pragul meu rupt de 3 ani pe care tata nici acum nu s-a invrednicit sa-l repare! Asta iti doresc domnule destin! Si inca ceva: cand o sa-ti pice un mar in cap, te rog din suflet sa nu te apuci si tu sa scrii nu stiu ce teorie, pentru ca atunci cu siguranta eu, dragul meu destin, am sa ma omor!

Apã mineralã

Apã mineralã

De dimineaţã

Pe strada

Am vazut o petalã de lalea

Cãutând

Pe asfalt

Infinitul.

Apoi

A cãzut în noroi

Un noroi ud si fãrã culoare

Şi s-a ridicat la cer

Pe nori

De apã mineralã

Era

Cea mai ciudatã

Apã mineralã pe care

O vãzusem.

Plângea.

Si se îneca în lacrimi

Fiindca nu va reuşi sã gãseascã

Niciodata

Bucuria

Din ochii unui copil.

Caci ea e doar

O apã mineralã

Fãrã oxigen

Care

Nu ştie sã înnoate

În marea

De sentimente

Acide

A lumii.

Oh. I wish i was a punk-rocker[varianta emo]

I wish I was an emo kid...

Oh I wish I was an emo kid

With badges in my hair…

From 2005 to 2009

Suicide was in the air

I found out too late

That the blade was on my chair

Oh I wish I was an emo kid

With badges in my hair…

.................................................................

am scris chestia asta acum mult timp, dupa ce venisem de la repetitii si mancam...guess what?...BRANZA:))=))[stim noi:-j...adik aia de la E:))]

Cârnatul Cârni

Un articol...`altfel`:)))

________________________________________________________________-

Dacã ai avut un prieten drag pe care l-ai pierdut atunci cu siguranta ştii cum ma simt… eu am pierdut un prieten… da fapt era mai mult decat un prieten, era un frate, un model…Carni era cârnatul meu si al Stefaniei, un carnat pe care l-am cumparat cu 12 000 de la un corner shop. Carni era un carnat timid si sufletist, un carnat sensibil si intelegator, un adevarat sprijin la nevoie. Era mic (nu avea decat 2 luni) si de aceea au si Steffy aveam mare grija de el: ii dadeam sa manance, ii schimbam scutecele…. Chiar daca mai facea cateodata pe el, eu si Stef il iubeam mult.

Insa o tragedie s-a intamplat cu Carni. S-a imbolnavit foarte rau de gripa iar Carnarul(doctoral de carnati) nu a putut sa-i faca nimic. Apoi, deoarece a fost dat violent cu capul de banca de catre Badiu(un om de care nici nu merita sa vorbim), Carni a intrat in coma. Eu, Steffy si Kiki( o `prietena` de-a noastra care parea suspect de interesata de Carni), l-am lasat, conform traditiei, langa o ghena de gunoi impreuna cu un bilet pentru urmatorul sau stapan.

A doua zi insa am gasit decat biletul, iar Carni disparuse. Da. Carni fusese omorat. Fusese omorat cu sange rece de mana celeia care trebuia sa-I fie prietena: Petre Cristina Mihaela alias Kiki. De ce oare am avut incredere in ea? De ce i-am aratat locul unde zacea Carni? De ce am lasat-o sa ne rapeasca ce aveam mai scump pe lume? De ce?...sunt intrebari fara raspuns, intrebari care inca dor. Poate ca asa a fost sa fie, poate ca a fost o lectie dura pt noi… Poate ca…

Poate ca acum Carni ne priveste fericit din Cer, poate ca Kiki va fi pedepsita intr-o buna zi pt fapta ei… Poate ca va veni o vreme in care eu si Steffy il vom revedea pe Carni…si poate ca el isi va aminti de noi si o san e iubeasca la fel ca inainte…poate ca vom fi fericiti…

___________________________________________________________-

Articolul e scris in timpul scolii, cand probabil sufeream de plictiseala acuta. Si imi aminteste de tampeniile pe care le-am facut intr-a 9a. =)))

Si apropo, Badiu e profu de fizica:P.

P.S. Acum 3 luni mi-am luat o masinuta roz cu telecomanda. O cheama Cârnia. Dar despre asta alta data.

We are too young to die

Murim.

Murim in fiecare zi.

Murim incet, fara ca nimeni sa ne spuna ce se intampla cu noi.

Murim pentru ca ne-am ratacit in atatea cautari.

Murim pentru ca uitam sa visam.

Murim pentru ca iubim superficial. Si pentru ca ne e frica sa suferim.

Murim pentru ca suntem lasi.

Si pentru ca ne otravim sufletul cu veninul lumii din jur.

Murim pentru ca uitam sa fim prieteni.

Pentru ca ne refuzam amintirile.

Murim…

Si totusi suntem in viata…

De ce?

Pentru ca de fapt doare trupul mai traieste.

Sufletul?... l-am ingropat de mult…

Murim pentru ca altii vor asta.

Pentru ca suntem cruzi si am uitat sa iertam.

Murim pentru ca vrem sa scapam de adevar.

Si pentru ca vrem sa fugim.

Murim pentru ca un zambet costa.

Si pentru ca incetam sa luptam.

___________________________________

Damn it, we are too young to die!

De ce blog?

De mult timp ma bate gandul sa-mi fac si eu blog. Din lipsa de chef propabil acest lucru s-a intamplat tocmai acum:P.

M-am hotarat sa-mi fac blog pentru ca m-am saturat sa tin ce am de spus pentru mine.
Pentru ca nu este la fel de superficial ca HI5-ul sau MySpace-ul.
Pentru ca am tot vazut bloguri dubioase in ultimul timp.
Pentru ca sper sa-mi citeasca si mei cineva postarile.
Pentru ca, cateodata, chiar simt nevoia sa stie si altii ce simt.
Pentru ca imi place sa scriu.
Pentru ca, intr-o lume in care totul se petrece in viteza, sper sa cunosc oameni care inca mai cred.

Pentru ca, dupa cum spune Miruna(colega-mea): "Am blog, deci exist!"

Deci. astazi este oficial prima mea zi ca blogger:P.
La cat mai multe!