De dimineata destinul mi-a batut la usa:>

De dimineaţã destinul mi- a batut la uşã. Oh, crud destin, care nu ai aflat inca de existenta soneriei si care intotdeauna ma scoli din somn, de ce esti tu asa de crud si de viclean? De ce mereu te joci cu firele vietii mele asemenea unui papusar beat?

Odata destinul mi-a spus ca imi pregateste o surpriza. Am fost emotionata. Atat de emotionata incat am confundat servetelele cu draperiile noi si scumpe ale mamei cand am vrut sa-mi sterg lacrimile de bucurie. Si a doua zi a venit surpriza. O nota de telefon de 2 milioane si o bataie buna de la mama. Halal surpriza, destinule.

O prietena mi-a spus ca persoanele care fac genul asta de glume au avut o copliarie nefericita... Ce copilarie ar putea avea un destin? Pot sa jur ca nu a fost la scoala, nu a stiut niciodata cum e sa pierzi noptile incercand in zadar sa intelegi ce inseamna teoria reletivitatii, ca nu i-a spus nimeni niciodata ca unui om putin cam aiurit i-a cazut un mar in cap si ca astfel a rezultat cea mai aberanta lege posibila, ca nu a incercat niciodata sa faca ceva de manacare si sa se opreasca gezele exact cand erai pe terminate, ca nu s-a impiedicat niciodata de o creanga si nici nu a cazut in cea mai adanca groapa din oras!

Asa ca domnule destin, as fi foarte curioasa sa stiu cu ce drept te joci tu cu viata mea? Tu, un ingrat lipsit de inima si de creier, care nu stie decat sa isi bata joc de umila existenta a unor oameni care se lupta zilnic cu amara viata! Si stii ce iti doresc, destin nemilos? Stii ce? Iti doresc ca in timp ce tu incerci sa furi bateriile ceasului meu desteptator ca sa nu mai pot ajunge la timp la liceu, sa-ti cada in cap un ghiveci, sau cel putin sa te impiedici de pragul meu rupt de 3 ani pe care tata nici acum nu s-a invrednicit sa-l repare! Asta iti doresc domnule destin! Si inca ceva: cand o sa-ti pice un mar in cap, te rog din suflet sa nu te apuci si tu sa scrii nu stiu ce teorie, pentru ca atunci cu siguranta eu, dragul meu destin, am sa ma omor!