Monolog :-<

Cautandu-ma pe mine,am gasit adanc ascunsa in sufletul meu o petala de viata. Prima data nu am inteles ce sa fac cu ea. Credeam ca viata este o notiune relativa pe care eu nu o pot intelege si de al carei sens nu ma pot bucura. Eram pierduta in atata certitudine, nu puteam vedea de atata lumina, nu puteam rosti atatea cuvinte. Ma intrebam in fiecare zi ce rost are viata atat timp cat inima ta e moarta, cand sufletul tau este inchis intr-o cutie plina de venin din care nu poate scapa. Ma intrebam ce rost are sa traiesti intr-o lume care nu poate asculta simfonia universului din fiecare adiere de vant, care nu poate vedea dincolo de Soare, o lume care se pierde in aparente incercand sa cauta esenta lucrurilor.

Credeam ce nemurirea aduce doar nefericire si ca eternitate este o piedica impotriva implinirii absolute. Eram oarba, caci nu vedeam bucuria grei ai vinei, nu vedeam dragostea ce incerca sa-si faca loc in viata mea. Nu stiam ca dicolo de cortina de vise apasatoare pe care o purtam pe cu mine zi de zi, era un inger numit `iertare` ce imi putea da inapoi toate lacrimile pierdute, toate sperantele spulberate in van, toate vorbele nespuse si toata iubirea neimpartasita.

Iar apoi am vazut cum petala de viata mi se topeste in mana si am inteles. Am inteles ca sensul existentei noastre nu este sa cauti comori in necunoscut, ci sa gasesti implinirea in lucrurile marunte, am inteles ca adevarata putere sa gaseste decat in noi, ca lumea este deformata doar in ochii celui ce a uitat se simta si sa creada. Am inteles ca trebuie sa salvez viata ramasa in mine, pentru a ma salva pe mine insami. Caci am lasat iubirea, speranta si credinta sa imi vindece ranile ce sangerau tacere si confuzie, am lasat amintirea sa imi dea taria sa infrunt trecutul, am lasat timplul sa imi impletesca parul in razele Lunii, pentru a uita de melancolia zilei de ieri.

Si apoi am transformat petala in seminte si le-am plantat in univers. Viata a prins radacini, ca sa ramana statornica pamantului, si si-a inaltat aripile ca sa zboare spre infinit. Iar visele mele s-au tranformat din noroi in trandafiri puternici si imbatatori, pe care nimeni vreodata nu ii va mai pute fura din gradina lumii mele.