duminică, 14 septembrie 2008

Copilul cu tenisii rupti






Aseara, m-am intalnit cu copilul cu tenisii rupti.
Purta o haina veche patata cu amintiri.
Era singur pe o strada pustie
Si astapta toamna sa ii trimita fruzele in zbor.
Copilul asta avea doi ochi albastrii
In care marea isi spargea valurile
Si ii inunda cu spuma.
Gene ii erau pline de alge albe
Si transparente
Care priveau mereu catre cer.
m-a surprins fata lui rotunda
inconjurata de o perdea de flori
ude
Injectate cu cerneala.
Avea un par negru in care puteai vedea
Sufletul noptii.


Copilul cu tenisii rupti era fericit.
Pentru ca el putea visa.
Pentru ca el avea curajul sa spere.
Pentru ca tenisii lui
Il puteau duce pana la cer
Unde statea de vorba cu Soarele.
Era fericit
Pentru ca nu era ca noi
Muritori prinsi pe o scena de regrete
Si sacrificii.
El nu traieste din amintiri.
El se hraneste cu muzica ingerilor
Si isi duce viata intr-o lume
Fara implanturi de bucurie.


Copilul cu tenisii rupti
E ceea
Ce fiecare dintre noi
Am vrea sa fim.


Un comentariu:

miru be spunea...

îmi place felul în care tu priveşti lucrurile.copilul cu tenişii rupţi e genul de om eliberat de legile societăţii, prin sărăcie.el nu aşteaptă ceva concret,ci aspiră la sentimente,mai presus de orice bun.
nice way of thinking,mate!;)